miercuri, 1 august 2018

Cum a fost la majorat?

Ce se intampla la majorate in 2007? S-au mai schimbat lucrurile… cat de cat. Am ajuns, am parcat, am dat de Swamp care tocmai pleca sa-si ia niste invitati pierduti. Am intrat intr-o casa cu pereti albi printr-un culoar ingust, din punct de vedere arhitectural n-am inteles de nici o culoare acea constructie. Imediat pe dreapta era un fel de bucatarie, unde se afla ceva populatie trecuta de ceva vreme de varsta majoratului, i-am dat cadoul… a plecat… mi-a zis ca ma descurc eu… ma descurc? nu cunosc pe nimeni, si toti oamenii astia asteapta meciul. Se canta imnul se da televizorul cat mai tare, m-am asezat la masa cu o tanara si o doamna… M-am uitat cum era imbracata in negru ca si mine, pantofi dragutzi cu varful rotund …am apreciat asta, nu foarte machiata, bruneta cu reflexii roscate, dragutza la 20 de ani- Dora. Din restul persoanelor n-am inteles nimic, cu exceptia mamei lui Swamp care este foarte dragutza si agitata… doar face baiatul 18 ani… Incepe meciul asha ca mamica ne propune sa ne mutam in alta camera, apare si Swamp dezorientat si nedeslipit de telefonul mobil. Ne mutam in alta camera, cu pereti albi, pe o parte perete de caramizi din sticla de nevada (cele cu forma de patrat si cu un fel de sfera turtita in interior) mai mult ingusta si lunga… cu mese pe mijloc si scaune pe margine, scula de muzica la intrare pe dreapta. Muzica in nici un caz genul meu… dar digerabila. Ma asez cu fetele… caci a mai venit 1, apar vreo 3 baieti… mai decenti decat ma asteptam. Problema apare cand mai apare lume, genul la care ma asteptam de la fustitza prea scruta pana la pantaloni de fost manelist actual housist si freze ciudate si gelate. Timizi la inceput, baietii merg pe suc, pana ce apare sticla de wishey care se termina brusc. Apar si cizmele asha nu (toc de cowboy vard foarte ascutit) si apare si piticu. Piticu putin dezorientat de intrarea in casa, cu Innocente dupa el, cuminte si totusi nesatisfacuta de locatie si probabil usor agresata de prezenta mea (da-mi una daca ma insel, dar nu o fac). Lipsa de socializare isi face prezenta, Swamp alearga dintr-o parte in alta parca nemultumit de faptul ca e ziua lui si el trebuie sa faca toata miscare, caci prezentarile in nici un caz… m-ai cam abandonat nu? dar e ziua ta.. te iertam. Cu Dora schimb o vorba din cand in cand, e simpatica si la locul ei… parul Catalinei nu-l inteleg… e prea gelat si prea ondulat si dupa ce mama lui swamp o admira aceasta ne marturiseste ca i-a luat 5 ore sa arate asha - trist. O fata Monica, 17 ani, bruneta, ochisori albastri, intr-o bluzitza alba vine pe furis la mine si ma intreaba daca sunt Fantasya. Pey sunt Fantasya. Imi marturiseste ca mi-a citit blogul si imi face un compliment la adresa acestuia. Ma bucur ca iti place, sincer iti multumesc, e bine sa mai primesti si complimente, imi pare rau ca nu stiu cum sa le primesc sunt invatata cu : Iar aberezi mah pe blog? Nu m-am putut abtzine si a trebuit sa arunc o privire gen: Hehe eu am primit complimentul in seara asta piticului. Piticul vrea sa plece caci are treaba cu innocent (nebuni mici ce sunteti). Swamp il retzine… e si el mic n-a inteles-o pe asta Baiatul in tricou galben cu bleo pe care l-am remarcat datorita tricoului si faptului ca facea parte dintre oamenii decenti ce se aflau la petrecere incepe sa faca conversatie, asha ca vom dezvolta un subiect la adresa culorii galben, portocaliu, galben, galben-crom. Discutia il face sa se inroseasca… o ce bine, mai rosesc baietii in ziua de azi, foarte frumos, il rog pe Swamp sa-mi faca rost de un scaun langa Galben, acesta foarte “delicat” il indeparteaza pe ocupantul scaunului de langa Galben (am uitat sa-l intreb numele). Eh si acum sa vezi discutie, caci baiatul studiaza constructiile, anul 5, si cum comunicarea dintre arhitect si constructor e esentiala pentru orice cladire, se nasc subiecte comune de discutat. Piticul pleaca… cred ca e prima persoana pe care o cunosc care pleaca de la petreceri inaintea mea. Caci voi pleca si eu la scurt timp, condusa de swamp cu satisfactia ca am avut o discutie interesanta despre estetica locurilor inchise si solul bucurestiului si predimensionarea grinzilor. Nu ma intrebati ce au discutat alte persoane pentru ca daca inca judec persoanele dupa stilul de vestimentatie si muzica pe care o asculta n-as putea sa raspund decat: probabil banalitati. Despre vestimentatie as mai putea sa spun ca unele fete au recurs la blugi si topuri si adidasi: bravo lor, tinuta asta o adopt si eu la party-urile cu prietenii mei, alte fete au fost putin mai elegante datorita varstei lor, alte fete mi-au aratat ca n-au avut chef sa se imbrace, iar unele fete mi-au aratat ca inca nu au invatat sa se imbrace. De la baieti in materie de vestimentatie n-am ce sa cer… caci cand n-ai cu cine n-ai cu cine - baiatul de la constructii si prietenul lui nota 10 pentru decentza, iar lui piticu ii acord 10 pentru stil. Restul raman corijenti. In drum spre casa, cu masina prin ploaie… am trecut prin piata revolutiei- Romanii se bucurau pentru reusita cu Olanda, se pare ca portocala n-a functionat. Ma gandeam… ce frumos dar trist e Bucurestiul cand ploua cu melancolie. Si inca o data, La multi ani, Swamp!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu