Sticle cu mirodenii

Sticle “Sunt sticle cu toracele ingust Si umeri transparenti neluate-n seama De cei ce au idei. Ele reclama Prezenta mea. Stiind c-o sa le gust Se prelungesc anarhice spre mine Cand trec pe langa rafturi, din instinct. Doar in alcool exploziile fine Ale iluziilor se aud distinct.”  Emil Brumaru (1978) Buna seara. Voi scrie cateva randuri despre o pasiune de-a mea: mirodeniile.  N-am fost pana acum incercata de pasiuni scumpe, m-a ferit Dumnezeu sa indur si chinul ispitelor celor de lux. Imi place in mod deosebit sa-mi cumpar carti- obiecte, da, de lux in zilele noastre- si nu pot face aceasta cat imi doresc, dar nu duc lipsa de ele, le imprumut sau le cumpar cand le gasesc la pret redus. (Azi a inceput targul de carte Gaudeamus si am ales sa bifez niste nevoi mai putin egoiste, in gospodarie, asa ca editia aceasta voi zice pas. Pana la Kilipirim-ul din primavara, targul de carte cu discount de la Sala Dalles, am ce citi, si, oricum, Mos Craciun imi va aduce si el cateva volume.) Mai sunt impatimita dupa pietrele semipretioase, dar ma stapanesc inca foarte bine cu cheltuielile, in ce le priveste. Pasiunea despre care voi scrie acum este una modesta, costurile pe care le presupune fiind unele moderate, dar puternica: pentru ca-mi plac mult, nu ma pot abtine sa nu cumpar condime nte si mirodenii de tot felul.