marți, 7 mai 2019

Ghid de bune maniere pentru personalul medical

Buna ziua, va multumesc daca cititi si azi Greenleaffy. Voi scrie parerea mea despre cateva aspecte ale sistemului medical romanesc, pornind de la o stire pe care am ascultat-o ieri, difuzata fiind de Radio Romania Actualitati. Am aflat asadar despre un proiect privind imbunatatirea, prin accentuarea amabilitatii, politetei si rabdarii pe care cei din personalul medical o vor manifesta in raport cu pacientii. a relatiei pacient – cadru medical. Cursurile acestea de bune maniere vizavi de pacienti, vor fi gratuite, recompensate cu o diploma si se vor adresa pentru inceput brancardierilor, infirmierelor si asistentelor, urmand apoi, medicii. Asa imi amintesc eu stirea. Vreau sa ma cititi cu atentie, daca tot mi-ati facut onoarea sa accesati blogul. Nu abordez subiectul nici pentru a-l lua in bascalie, nici pentru a face acuzatii, ci, asa cum am spus, am o parere cu privire la cele pe care le traiesc si eu, ca noi toti, in sistem. Medicii, asistentele, oricare angajat cu care boala ne intersecteaza in orice institutie de sanatate, sunt oameni, la fel ca noi. Nu sunt mai spagari  impatimiti de bani  decat oricare alti meseriasi. Nu domeniul in care activeaza omul, ci caracterul sau manifesta lacomia. Doamna asistenta de cabinet, doamna de la radiologie, tanarul brancardier care iti ia sotul imobilizat sau mama paralitica pe brate: sunt semenii nostri, cu fix aceleasi placeri si neplaceri, bucurii si griji in viata, ca si noi. Am imbatranit. (Cu pauze foarte mari, tot merg, de 30 ani, pe la doctori.) Am ajuns sa fiu consultata medical de doctori mai tineri decat mine. Le vorbesc cu “dumneavoastra” si ma rog in gand sa fie competenti. Ieri, am fost cu Marian la un specialist ortoped, pentru un consult vizand o recomandare pentru o pereche de ghete ortopedice, la Spitalul Universitar Municipal. De costul de 80 de lei al consultatiei, ca persoana cu dizabilitati, a fost scutit. I s-au solicitat insa radiografii care costau 140 lei, pentru care, din nou, a primit o reducere de 50%. Pentru cursele de transport, cu taxiul, catre si dinspre spital, am achitat iarasi 40 lei. Desi am stat mult pe scaunele de pe hol pentru mai nimic, comportamentul tuturor celor din personalul medical implicati in cazul lui Marian, a fost ireprosabil, lucru pe care il recunoastem si-l apreciem ca atare. A existat insa un personaj izolat in aceasta poveste, care ne-a cersit insinuant – aluziv o recompensa, pentru a se fi substituit rolului meu, pe care eram perfect capabila sa-l duc la bun sfarsit, de-a-l inregistra pe Marian ca pacient care urma sa fie consultat. Pentru acest bacsis inutil, milogit unuia in scaun rulant, nu prevazusem nicio suma atunci cand am plecat de acasa. Nu inteleg nici acum care era functia dumnealui in acel cabinet, dar mi-e rusine pentru el. Marian ma sfatuia sa-i dau “recunoscatoare” 10 lei, asta inainte sa aflam de radiografiile ultra – costisitoare. I-am dat 5, bagandu-i-i in buzunar. Cu care prilej, mana mea a fost imbratisata intru deschiderea degetelor mele care tineau bancnota, pentru a-i elibera, in buzunarul sau, in timp ce binefacatorul nostru cu forta, spunea “vai, se poate?” I s-a facut apoi omului “sete” sau, ce stiu eu, si a intrat in toaleta de alaturi: o fi fost dezamagit? Nu doar celor din sistemul medical le prieste un astfel de curs de bune maniere, ci noua, tuturor. Da, cei care lucreaza cu publicul, se cuvine sa-si aleaga alta meserie daca urasc oamenii, sunt nerabdatori cu semenii sau nu sunt capabili de empatie fata de cei care, pe langa ca le platesc salariile, sunt in acel moment intr-o situatie vulnerabila, la “mana” lor. Tot ce as vrea eu in cazul acesta particular, este ca pacientei care sunt, Ioana X-ulescu, sa mi se arate fix acelasi respect fata de un om, care mi se pretinde. Sa primesc sfaturile si indrumarile cat mai pe intelesul meu, sa mi se raspunda la numerele de telefon pe care institutiile le pun public la dispozitie pentru programari si informatii. Si mai ales, sa nu mi se cerseasca / pretinda bani pentru care nu primesc chitanta. Nu cunosc amanunte despre modulele cursului de bune maniere cadru medical-pacient, dar mi-as dori ca unul dintre ele sa tinteasca respectul fata de omul-pacient, care nu este “doar&rd quo; un caz. Daca nu m-ati citit “pe sarite”, dovedind rabdare si interes, va multumesc inca o data. Numai bine va doresc, sanatate si respect!

Vine iarna intr-o tara de ‘CRITICOSI’

Ma simt ca un urs, imi vine sa hibernez putin, vreo 5 ani, 5 ani pentru ca n-am incredere in prezenta voastra, in alegerile voastre sau in minciunile lor. Trebuie sa votati un presedinte, iar nu aveti pe cine si nici nu incercati  sa aveti incredere in cineva, va lasa rece toata cheltuiala asta de bani, iar mie imi vine sa arunc cu lucruri. Cand sunt suparata dorm. Simplu! Doar ca acum nu sunt suparata, fericirea imi sta si in varful urechilor si n-am de gand sa adorm pentru ca voi cu ei si ei cu ei imi veti pune la incercare rabdarea politica. Rabdarea mea politica e ceva mai scurta decat cea sentimentala sau sprituala sau oricare alta rabdare. Mi-am facut alegerea, am sa ma duc sa-mi fac datoria, stiu ca alegerea mea mai mult ca sigur nu va conta in urmatorii 5 ani, dar e alegerea mea, mi-o asum, vreau sa ma simt cetatean si sa am ce critica inca 5 ani si inca 5 si tot asha. De ce sa criticam ? Pentru ca asta facem, nimic altceva! Ne criticam prietenul: iar esti mah beat, iar ai iesit cu prietenii aia ai tai? Ne criticam vecinii: iar a uitat prostul asta sa inchida apa ! Ne criticam mamele: mai bine nu ma faceai, jur! Ne criticam copii: nu invata, nimic nu invata! Ne criticam necunoscutii: cine pm a parcat in locul meu? Ne criticam echipa de fotbal favorita: ‘ai bah Nicolitza… nu acolo tata… vezi mah ca ai dat autogol! Il criticam pe BASESCU! Asta putem sa-l criticam, ca dupa ce ca n-a facut nimic, o arde si prost! O criticam pe EBA ca nu stie sa vorbeasca romaneste, dar nici noi nu stim . Daca am putea am critica si soarele ca uneori incalzeste cam tare. Suntem o tara de CRITICOSI. Eu cand ma trezesc dimineatza cu pofta de criticat mi-o exercit in loc sa fac ceva, pentru ca ce pot eu sa fac la nivelul unui singur om e mult prea putin in comparatie cu ce avem toti nevoie. Nu sunt suficienta eu sa nu tai un pom sau sa nu arunc pe jos, tre sa va conving pe toti, iar cu blogul asta nu-l conving nici pe vecinul sa cheme vidanja cand i s-a umplut casa cu rahat. Vecinul meu e un om deosebit care locuieste intr-o  casa de tip locuintza vagon ce face o scara a magarului de la strada catre interior in materie de acoperis, toata aceasta insiruire se termina cu al lui Azorel cotetz. Casa mea e mai la deal fatza de a lui, spre norocul meu! De ce ma bucur? Pentru simplu fapt ca intelectul lui l-a ajutat ca atunci cand i se umple fosa sa faca o economie considerabila, dand drumul la contzinut in strada cu un furtun direct in canalul de scurge a apei de la ploaie… si asha rahatul dansului ajunge in chitila gratis.Asha arata nesimtirea romanului, evident are si forme mai putin grave sau mai grave. Si acum revenind la subiectul meu, daca oameni ca vecinul meu sunt pusi in fatza uneor candidati ce vor alege?  Dupa cum vedeti problema mea nu este: eu cu cine votez, problema mea este ca daca restul voteaza votul meu conteaza prea putin, si cu toate astea merg sa votez, pentru ca dreptul asta il am, iar ala de a ma caca in strada nu! N-am sa trag o concluzie, o trageti fiecare ca sunteti copii mari!