luni, 1 iunie 2015

Portret de femeie

Până nu demult nu îmi plăceau fotografiile. Mai exact, să mi se facă fotografii. Poate din complexe, din lipsă de încredere în sine, pentru că nu mă credeam fotogenică. N motive. Însă la un moment dat, a trebuit să particip la o întreagă sesiune foto pentru o revistă, căci eram unul dintre personajele principale ale poveştii cu jocuri de masini.

Aveam emoţii pentru că peste două zile era o zi mare de curăţenie naţională, pentru că mai aveam zeci de lucruri de făcut, pentru că deşi era 9 dimineaţa (l-am rugat pe fotograf să mă trezească, să se asigure că ajung :) ) ), deja telefoanele sunau întruna şi mă conectau la o altă lume, parca ma aflam intr-o lume virtuala, ca in acele jocuri cu masini.



Şedinţa foto: în locul din Bucureşti în care mie îmi place, un loc frumos, cum mi-ar plăcea mie să găsesc mai des prin România. Răspunsul a venit firesc: parcul Bordei.
Am vrut să fiu eu însămi şi nu a ieşit deloc aşa. Un om trist şi îngândurat, care parcă avea în spate povara întregii lumi.

A urmat la scurtă vreme o sesiune foto pentru job, pentru care iar îmi făceam scenarii, gânduri. Însă pusă în faţa faptului împlinit, au dispărut emoţiile, am lăsat deoparte fricile şi am fost eu. Şi a ieşit bine :)

duminică, 31 mai 2015

Responsabilitate socială

Deşi tot mai absentă şi tăcută pe acest blog de ceva vreme încoace, nu aveam cum să nu accept invitaţia de a face un bilanţ al responsabilităţii sociale.
Aşa că să-i dăm drumul :)
Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate si de ce?
Am avut ocazia să descopăr foarte multe companii care au ales să susţină proiectul, fără a căuta în mod deosebit reclamă vădită şi atenţie deosebită, ci au vrut să fie alături de proiect, pentru că au crezut în miza acestui proiect de curatenie! şi importanţa lui pentru societate.
In ce masura marile companii au raspuns asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Încerc să dau un răspuns obiectiv la această întrebare, fără a fi în vreun fel influenţată de experienţa proiectului meu cu unele companii. Sunt convinsă că multe companii au tot mai multe de învăţat de la acele companii care se implică în societate şi o fac responsabil. Şi mai cred că tot mai multe companii ar trebui să facă diferenţa dintre a face acţiuni care să dea bine, de amorul PR-ului şi acţiuni cu impact în societate, acţiuni care aduc valoare cu adevărat. La acest capitol mai avem de muncit.
Ce asteptari ai de la companii in privinta

joi, 15 ianuarie 2015

Pusa Darie: “In vacante plecam la bunici, cu trenul, iar in tren cantam pentru oameni!”



Cum a fost copilaria Pusei Darie?

Imi placeau vacantele, nu suportam scoala! Atunci cand veneau vacantele plecam la bunici, cu trenul, iar in tren cantam pentru oameni. Aveam repertoriu de muzica usoara si populara. Ma ridicam frumusel spre disperarea matuselor si colindam trenul. Deschideam usa la compartiment si ziceam: “Buna seara, nu va suparati vreti sa va cant?” Cand ziceau oamenii “da, ma fetita”, apoi cantam cu raspundere, de rasuna tot vagonul. Aveam sapte, opt ani, dar primeam bani pentru asta. La muzica usoara aveam “Dan Spataru – Maicuta, iti multumesc” si Pompilia Stoian – “Prieten drag”, iar la muzica populara aveam “Mi-am facut bundita noua” -Angela Moldovan, cu miscare scenica cu tot, sa nu crezi ca stateam intepenita.