marți, 31 decembrie 2019

Dragii mei,

Musik ist Schweigen, das, träumend, anfängt zu tönen. Nie ist das Schweigen mehr hörbar, als wenn der letzte Ton der Musik vergangen ist. (Muzica este tacere, care, visand, incepe sa sune. Niciodata nu este tacerea mai sonora, ca atunci cand ultimul ton al muzicii s-a stins.) [Max Picard, Die Welt des Schweigens, 1948] Aceasta se vrea o scrisoare nu deschisa, poate nici macar inchisa, da, niciodata inchisa. Se vrea o explicatie pentru cei care o vor cere, se vrea o multumire pentru cei care o merita si nu in ultimul rand, se vrea o inscriptie necesara pe peretii interiorului meu, ca un imbold, ca un memento, dar si ca o marturie. Ceva ce poate fi scos de sub jugul prafului, in momentul in care va trebui judecat, daca am actionat chibzuit ori nu. Acestea sunt motivele, nu altele. Dupa cum probabil stiti in ultimii trei ani si jumatate o formatie curajoasa si-a facut loc incet incet in aceasta scena muzicala autohtona. Nu i-a fost usor, asta va pot garanta. Deloc usor. Uneori se dormea prin gari, uneori se platea totul din bani personali, alteori te bucurai la vazul a 1200 de oameni, pentru ca apoi sa te intrebi a doua zi unde ai dat gres, cand esti prins in tavalugul inconsecventei si te trezesti cu 10 oameni in fata scenei. The Others este tocmai la inceput, asta o simt. Abia acum explodeaza in mii de culori si arome. Luna aceasta am inregistrat partea de tobe si bass, asa ca in curand va veti putea bucura si de primul album The Others. Din aprilie voi face o pauza. M-am oprit din scris si am realizat ca mi-a fost teama sa aleg orice alt cuvant, care s-ar fi potrivit, insa am ales pauza. Cat de lunga va fi aceasta pauza nu am de unde sa stiu, insa voi fi consecvent si odata iesit din joc cu greu voi accepta sa revin. Locul meu va fi luat de Aron Ferencz din Sf. Gheorghe, un licean talentat si simpatic, pe care sper sa il primiti cu aceeasi caldura cu care m-ati intampinat si pe mine mereu. Iau asupra mea libertatea de a nu vorbi despre motivele personale, care au determinat aceasta decizie, insa vreau sa nu las nicidecum impresia, ca plecarea mea este una imbracata intr-o aura conflictuala. Ba dimpotriva, noi cei sase abia ce am inceput sa fim minunati pe scena. Eu as zice chiar exceptionali. Cu o parte dintre ei am crescut in perioada, in care incepeam sa inteleg ce e cu mine si cu lumea. Pe Michel il stiu de cand era in generala si faceam pregatire de Bac cu el. Fara Vicky cu greu ar fi iesit ceva din formatia asta. Mihnea a pariat pe noi si iata ca nu-i pare rau. Munte este un om, cum nu cred ca voi mai intalni vreodata. Cred ca rar iti este dat sa intalnesti asa un om bun. Cat despre Petra - de ea imi va fi cu adevarat dor, pentru ca am crescut cu ea. Aveti grija de ei, pentru ca sunt oameni exceptionali, care isi pun fiecare picatura a sufletului lor pentru a va face sa zambiti. Aveti grija in viata de cei care muncesc pentru zambetul vostru. Ca sa ma intorc la motive - este ca in iubire (da, si eu cred in ea): nu ai habar de ce iubesti, dar nu poti altfel. Asa si eu - nu pot explica decizia mea. Hotarat lucru, daca ar fi sa aleg calea comoda si sigura, ar trebui sa aleg sa raman. Dar nu pot. Simt ca trebuie sa plec, acolo unde pot macar incerca sa descopar cine sunt. Nu vreau sa ajung in bruma batranetii sa ma intreb: Cum ar fi fost…Cat de mult voi merge pentru asta, nu stiu, insa stiu ca nu pasesc singur pe drumul meu. Am de ales intre doua fericiri: una la care particip ca artizan si una la care sunt un musafir intr-un minunat dans divin. Am ales sa incerc sa dansez cat mai mult. Daca voi reusi sa invat pasii, ma voi afla la mare departare de voi, in alta tara, unde sper sa studiez ce ii lipseste mintii mele si sa respir ceea ce lipseste sufletului meu - o mare bucata din mine. Aveti grija de sufletele voastre! Va pupa al vostru, Flavius-Alexandru Ardelean Brasov, 20.03.2009