Pe aceleasi trepte macinate de vreme. In acelasi hol imens cu ecouri reci si coloane care nasc fiori in suflet. Un mic ocol… Iar, in cele din urma, o sa citesc ceva din Pavese. Nu cred ca o sa adorm nici noaptea asta. Confuz, incerc sa-mi confectionez o scuza: ca o cutie a Pandorei imi simt sufletul si incerc sa nu improsc lumea cu veninul urii si negura dorului. Mai bine, stiu, ar fi fost sa particip si eu la un Mos Nicolae Tweetmeet decit sa las iar si iar liber gindul ca supravietuim zi de zi in seri plapande fara aer, dar cu un optimism strecurat pe sub usa…ce umple camera de picaturi de incredere si…vise colorate. Dar vine maine…si suntem victime si putem constata ca fericirea a plecat in zori, nu m-a asteptat cu cafeaua dulce pe care mi-o promisese… Asa a aratat, neinspirat, seara asta, dinaintea serii de miine, a alegerii, impreuna cu niste dureri ascutite si incheiata nedeslusit, fara sens, intr-o celula… P.S. Uneori e simplu sa scrii cu gindurile celorlalti… Sa ai impresia ca pot fi ale tale, sa ai impresia ca le intelegi. Pina in momentul in care trebuie sa le pui… diacriticele! Iar Dalma mi-a placut de la bun inceput, cum probabil cineva isi mai aminteste ;) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Gindurile celorlalti. Inaintea alegerii
Ascultam glasul sfatos al bunicului/Si il priveam cum taie painea mare si rotunda/Nu inainte de a-i face o cruce pe spate. Apoi… mi-am dat seama ca in toate amintirile mele un rol important il joaca lumina si linistea din jurul meu. Cu toate astea nu pot sa nu ma gindesc si la balciurile de odinioara si la trasul la tinta in vreme ce intrebarea care ramine, precum si raspunsul este: se poate face primavara cu o singura floare?!? Tare imi este teama ca nu!… Cum la fel de bine stiu ca biblia si pumnul in plex nu au nicio legatura una cu alta. Ceea ce, fara doar si poate, este la fel de important decit ca nimeni nu va castiga duminica alegerile. Doar vom afla cine va fi noul presedinte si atat. Nimic nou sub soarele romanilor unde acesta apune cam des in ultima vreme. Dar numai atit despre povestea asta, pina miine, poimiine probabil. Asa ca mai ramin inca o seara, chiar daca de decembrie, seara prevestind o alegere, la ale mele cu ciudata senzatie ca esti omul care te nasti si te risipesti odata cu o toamna, senzatia ca as putea spune cuiva asta, sau sa mi-o spun mie! Si poate ar fi chiar mult mai interesant acum, inainte viltorilor si adrenalinei de miine sa constientizez ca locuitorii Planetei 51 traiesc si ei cu frica unei invazii extraterestre. Dar ce mai conteaza… Pasii ma poarta pe acelasi drum astazi batatorit. Pe aceleasi trepte macinate de vreme. In acelasi hol imens cu ecouri reci si coloane care nasc fiori in suflet. Un mic ocol… Iar, in cele din urma, o sa citesc ceva din Pavese. Nu cred ca o sa adorm nici noaptea asta. Confuz, incerc sa-mi confectionez o scuza: ca o cutie a Pandorei imi simt sufletul si incerc sa nu improsc lumea cu veninul urii si negura dorului. Mai bine, stiu, ar fi fost sa particip si eu la un Mos Nicolae Tweetmeet decit sa las iar si iar liber gindul ca supravietuim zi de zi in seri plapande fara aer, dar cu un optimism strecurat pe sub usa…ce umple camera de picaturi de incredere si…vise colorate. Dar vine maine…si suntem victime si putem constata ca fericirea a plecat in zori, nu m-a asteptat cu cafeaua dulce pe care mi-o promisese… Asa a aratat, neinspirat, seara asta, dinaintea serii de miine, a alegerii, impreuna cu niste dureri ascutite si incheiata nedeslusit, fara sens, intr-o celula… P.S. Uneori e simplu sa scrii cu gindurile celorlalti… Sa ai impresia ca pot fi ale tale, sa ai impresia ca le intelegi. Pina in momentul in care trebuie sa le pui… diacriticele! Iar Dalma mi-a placut de la bun inceput, cum probabil cineva isi mai aminteste ;) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Pe aceleasi trepte macinate de vreme. In acelasi hol imens cu ecouri reci si coloane care nasc fiori in suflet. Un mic ocol… Iar, in cele din urma, o sa citesc ceva din Pavese. Nu cred ca o sa adorm nici noaptea asta. Confuz, incerc sa-mi confectionez o scuza: ca o cutie a Pandorei imi simt sufletul si incerc sa nu improsc lumea cu veninul urii si negura dorului. Mai bine, stiu, ar fi fost sa particip si eu la un Mos Nicolae Tweetmeet decit sa las iar si iar liber gindul ca supravietuim zi de zi in seri plapande fara aer, dar cu un optimism strecurat pe sub usa…ce umple camera de picaturi de incredere si…vise colorate. Dar vine maine…si suntem victime si putem constata ca fericirea a plecat in zori, nu m-a asteptat cu cafeaua dulce pe care mi-o promisese… Asa a aratat, neinspirat, seara asta, dinaintea serii de miine, a alegerii, impreuna cu niste dureri ascutite si incheiata nedeslusit, fara sens, intr-o celula… P.S. Uneori e simplu sa scrii cu gindurile celorlalti… Sa ai impresia ca pot fi ale tale, sa ai impresia ca le intelegi. Pina in momentul in care trebuie sa le pui… diacriticele! Iar Dalma mi-a placut de la bun inceput, cum probabil cineva isi mai aminteste ;) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu