luni, 1 ianuarie 2018

Despre bloggeri, numai de bine

Numirea unui blogger in postul de consilier al consilierului, adica mana dreapta pentru actualul ministru al muncii (la randul sau fost dreptaci de Cotroceni, creator de panseuri pro-prostitutie si de basme electorale cu albe-ca-zapada, scufite rosii, chibrituri, trei iezi sau nas de Pinochio) a starnit oarece reactii in media. Nu ne este foarte clar ce tip de consilier va fi Bleen.ro (aka Mirel-Valentin Axinte). Ce competente specifice trendul ar spune ca in zona de comunicare, nu? detine un domn care se lauda ca a trecut prin facultate ca gasca prin apa nu sunt putini, deci nu-i punem coronita pentru asta, fost vanzator de usi pentru garaj orice munca-i cinstita!, fost asistent social denumire vaga, care acopera o paleta vasta de activitati, neprecizate in cazul domniei sale, functionar razbatator de Ferentari in administratia publica a sectorului 5. Nu stim si, de altfel, am invatat sa nu ne mai amagim ca parerea noastra conteaza. Am inteles ca nu trebuie sa asteptam prea multe explicatii de la puternicii zilei. Nici macar in probleme care ne privesc direct si vizeaza supravietuirea personala. Cu atat mai putin intr-o chestiune – numirea in post pe criterii politice – din indepartata ograda imparateasca. Se pare ca meritul principal al lui Bleen.ro ar fi ca-si sustine pe blog presedintele, creditandu-l cu o sumedenie de impliniri si realizari marete. Un presedinte votabil, in opinia sa, iar si iar, pana la sfarsitul lumii (2012, parc-ar fi vorba, nu? ). Un poet de curte portocalie, mai pe scurt. Bleen.ro, care pare sa nimereasca pluralul corect si sa faca mai multe acorduri decat alti ministri, care e fervent sustinator al puterii si isi admira neconditionat farul calauzitor de la Cotroceni, a ajuns de-a dreapta unui ministru. Nimic spectaculos, la urma urmei. Si nici intens abject foarte condamnabil. Pur si simplu in logica zilei. Ceea ce imi atrage atentia la aceasta intamplare, cu alaiul dezbaterilor media, este altceva. S-a iscat din nimic… o problema. In subsidiar, e drept, ca o victima colaterala. Ca un bazait de tantar, la o adica. Si problema priveste blogosfera. Unui cvasi-anonim care inalta osanale, analizeaza tendentios si intervieveaza in exlusivitate presedintele (folosind pentru toate acestea presa online, dar si, intamplator, platforma de comunicare numita blog), i s-a lipit in mare graba eticheta de blogger. Lucru daunator intr-o societate care inca nu este pregatita sa accepte (si pe alocuri nu agreeaza) blogging-ul profesionist ca jurnalism de tip nou, ca activitate civica, conexa pregatirii educationale, ca meserie de sine statatoare. Dezbaterile „cazului” Blee inoculeaza ignorant opiniei publice o definitie gresita. Si o imagine nu tocmai elogioasa a bloggerului. Care poate fi privit de acum incolo, cu asentimentul si parafa presei, ca un frustrat fara competente, scribalau oportunist de ocazii (sic!), parvenit glorificand asiduu ceva/pe cineva in asteptarea unei numiri importante, politice sau nu, pe criterii de pupaciuni si plecaciuni. O generalizare sofistica si prejudicioasa, cu alte cuvinte.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu