sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Pe unde ne umbla gandul?

Nu, nu e vorba (neaparat) de gandul.info. Ci de ganduri in general. Transpuse in cuvinte rostite, scrise. Sau razlete, fulgeratoare, care nici nu apuca sa imbrace vreo camasa verbala. Ma gandesc la ganduri, cam asa cum si le imagina Borges, inzestrate cu puterea de a se materializa in lucruri si intamplari. Proiectand realitati care urmeaza sa se petreaca. Ganduri care se preschimba, prin simpla lor putere, in fapte. (Si aici, se pare ca intelepciunea populara stie mai bine cum sta treaba cu gandurile puse pe fapte: Ma bate un gand. Stau pe ganduri. Imi umbla gandurile.) Stau si ma intreb (sau merg cu gandul mai departe): Gandurile s-or intrupa? Or profeti? S-or ciocni intr-un vazduh pur, astral, cu altele asemenea lor si din invartejita lor acuplare s-o isca intamplarea pamanteasca? Ori sunt amintiri – back to the future – ale unui viitor deja consumat? Urmaream deunazi discutiile deplasat infierbantate, de o parte si alta a baricadei nationaliste, in jurul unui alt subiect gen praf fierbinte in ochi: Tinutul Secuiesc. Apoi vizionam protestul nesabuit, iscat/provocat la Londra. Si, pe fundalul imaginilor, citeam o carte (multitasking, nu? ) grea de cele sase sute si ceva de pagini. Prima din trilogia Romania, tara mea de cosmar (Dan Stoica). Volumul, in mod evident, gandit inaintea intamplarilor de ieri, se intituleaza…: Tara Secuilor. Carevasazica nu ne-a declarat nimeni razboi… Inca Cam cat de puternice sunt gandurile lui Dan Stoica? Later edit: Si daca tot veni vorba despre carti, hai sa aflam cate ceva si despre nepovestitele trairi ale templierilor romani!  

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu