marți, 12 iunie 2018

Pietre

Nu mi-am dorit niciodata sa devin „blogger”, nici nu stiu bine ce inseamna. Am scris aici felurite randuri ca intr-un jurnal, picurat cu prea multe lacrimi si mult prea putine zambete. Nu stapanesc tehnica mai deloc, tag-urile, promo-urile imi sunt complet straine. Initial imi doream un singur cititor. Acel cititor. Mai apoi, prin cuvinte, m-am apropiat de voi, vizitatorii mei si, nu in ultimul rand, de inima mea. Asa cum este ea. Ce a scris Tiberiu aici m-a facut sa-nteleg ca, odata ce ai inceput un drum, e bine sa mergi pe el. Cat timp respiri, cat timp ai un minim suflu in tine. Cu orice risc si oricare ar fi obstacolele/pietrele intalnite pe parcurs. In cel mai rau (sau bun?!) caz, le rostogolesti si vor merge impreuna cu tine. Te vor insoti pe cale. Ele, pietrele noastre de incercare. Si atunci… Daca tot esti aici, Picura-mi in palma Strop cald din iubirea ta. Sau mai bine in inima. Si nu mai spune niciodata: „Jamais„.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu