Iesirea Romaniei la stevie…

Romanul, in pesimismul, in fatalismul lui mioritic are o vorba: sa trec eu de iarna asta si o sa vad eu ce o sa mai fac… Bun… Uite ca a mai trecut o iarna, dupa calendar. Si acum? Incotro? Daca spaima cea mai mare a rumanului, iarna, se va fi dus, adica ce-i mai greu, carevasazica de acum, gata, nu ne mai opreste nimic din parcursul nostru fara de griji! Dincolo de naivitatea credintei asteia care, e adevarat, ne face pe noi ca natie sa supravietuim iernilor, e un adevar la mijloc. De acum incepe sa dea firul urzicilor, al steviei sau lobodei. al spanacului… Si, ca in orice vremuri de restriste putem lua drumul padurii sa ne iasa de-o fiertura acolo. :) Da, padurea-i frate cu romanu' da' nu iarna!  Avem acum ocazia sa redevenim un popor vegetal, vorba Blandianei… Atit de vegetal incit clanul Basescu & Boc & Geoana sa se poata misca in voie, sa-si poata intregi deplin organigramele bugetare cu rude, vai! doar colaterale si de gradul V, intru rezolvarea deplina a planului anticriza! Iesirea Romaniei la stevie (rumex patientia – nume predestinat, un fel de rumega in pace! :) ) ne va reda funciara rabdare de a inghiti totul mai usor, eventual totul asortat cu putina mamaliga: criza, campaniile electorale, somajul, nesimtirea, jafurile la drumul mare, umilinta, moartea cu zile, FMI-ul, guvernul mondial, Biserica, minciuna, inflatia, promisiunile, obrazul gros… Da, verdeata asta o sa ne mai subtieze un pic singele si ne vom accepta si mai usor soarta de mioritici ce suntem. Nu, toata lumea poate sta linistita, nu ne vom rascula, nu ne vom revolta, nu vom incerca sa intelegem, vom sta cuminti, la soare… Si mai intram si-n post! Asa ca iesirea Romaniei la stevie trebuie privita ca o mare usurare, chiar daca, de fapt, lucrurile vor sta chiar mai rau… Important e ca pina la iarna cealalta mai e timp destul pentru propasirea tarii sub atenta indrumare a iubitilor conducatori. Dincolo de parabola asta cu primavara verde care ne reda optimismul si pofta de viata, am fost azi dupa ceva martisoare. Trist peisaj. Acum ceva ani remarcam nevoia de originalitate si de frumos a facatorilor si vinzatorilor de mici podoabe cu snur, ba chiar gaseam pe corso acele unicate de fond plastic, cu nume hazlii. Acum, martisorul e doar o afacere cu kitsch-uri en-gros vindute de tarabagii sictiriti, alaturi de ciorapi si chiloti la trei lei gramada. Nu am gasit ceva sa-mi  atraga atentia asa ca m-am multumit cu niste zambile. Politistii (comunitari si militisti) scosi, simbata dimineata in complexa actiune impotriva cuiburilor de criminalitate organizata, sa verifice vinzatorii ambulanti la… martisoare,  cred insa ca au avut de unde alege, pe indelete… :) Si daca tot putem striga A venit primavara!, cu suficient dor si ironie, sper ca am nimerit macar… martisorul muzical. Initial, pornind de la stevie ma gindeam la regretatul Stevie Ray Vaughn, la Tudor Gheorghe, la Laura Pausini sau macar la premiatul lui Obama: Stevie Wonder, dar… Toate cele bune! About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related