Dar tocmai pentru ca se repeta zilnic in atare obsesivitate a grotescului in fata caruia suntem cat se poate de neputinciosi, inghitim cate o pastila de indiferenta pe stomacul gol, desigur. Aceste focuri de paie de care ogoarele patriei noastre, nemuncite si neirigate, sunt pline, se aprind zilnic si mocnesc usor in apusul soarelui, in orele in care, cei multi, se gandesc la cum sa isi imparta mancarea pe urmatoarele zile. In timp ce vedetele oteviste si canaldeiste se paruiesc suculent si porno, adevaratii oameni de cultura si cei de suflet isi vad de treaba lor, la masutele lor, nevazuti, nebagati in seama si in curand uitati. Noroc cu un TVR Cultural, cu un Garantat 100%, cu un Profesionistii. Noroc cu oamenii nevazuti. Nu propun nimic. Nu cunosc solutii. Habar nu am. Sunt si eu incolonat pentru doza zilnica. Totul imi pare un pulover tricotat mult prea strans pe corp. Vor trece multi ani pana se va desira, se va largi si il vom putea da jos de pe noi, sa ne mai prinda si pe noi soarele.
Exercitii de indiferenta. Prolegomene la a fi roman astazi
De ani de zile spatiul carpato-danubiano-pontic s-a transformat intr-o tabara de educare. Romanului i se administreaza zilnic doza de mizerie si de marlanie, de nesimtire institutionalizata si de devastatorul sentiment al neputintei, toate acestea cu scopul de a il invata pe acesta cu putredul exercitiu al indiferentei. Otrava administrata zilnic in doze mai mici sau mai mari transforma corpul intr-un receptor imun si impasibil, obisnuit cu miscarea obsesiva a eternului perpetuum mobile al incompetentei. Cand vocile lucide isi exprima din banca regretul si nemultumirea, o rigla imensa de lemn se prabuseste peste degetele mainilor cu pretextul nu-esti-patriot! nepatriotule! pai-asa-vrei-tu-sa-devenim-o-forta-mai-animalule-tiganca-imputita-domnisorica! rusine! Nesimtirea ce zace in spatele mainilor mai mult sau mai putin invizibile, care muta banul public in buzunarul personal, in conturi straine nedeclarate, in campanii electorale pentru anagramati - pe timp de criza - lasa sa curga cu taraita banii in domeniile de interes public, asemenea unui pumn de maruntis smucit catre o cutie a milei. Cu scarba. In timp ce fetite sfarsesc in puturi americane si ingrozitor de multi oameni isi pierd viata pe drumurile noastre jalnice, care fac mai multe victime decat toate soselele din Univers la un loc, primele de vacanta ale demnitarilor si ale functionarilor din ministere sunt cu atatea zerouri, incat marea majoritate a analfabetilor, multi, din Romania nu le poate numara. Si toate acestea in timp ce atleti mor in cluburi de noapte, case se prabusesc sub furia apelor, romani sunt batjocoriti peste hotare, firme sunt inchise in tara, biblioteci sunt uitate in paragina si igrasie, cercetarea este pe moarte, studenti ies cu miile pe banda rulanta din facultati ca rudele de salam, sportul romanesc este letargic si-si-si-… Mizeria se repeta zilnic, ba mai mult, un scandal nu tine mai mult de doua zile, ca apoi sa fie urgent inlocuit de un altul, mai falnic si mai frumos, in timp ce, in fundal, prin subsoluri, adevaratele mizerii se lungesc ca prostituate batrane pe canapele, desfasurandu-si trailul scarbavnic de afaceri si parandarat , fara ca noi, cei multi, sa avem habar de ceva, de orice. Dar tocmai pentru ca se repeta zilnic in atare obsesivitate a grotescului in fata caruia suntem cat se poate de neputinciosi, inghitim cate o pastila de indiferenta pe stomacul gol, desigur. Aceste focuri de paie de care ogoarele patriei noastre, nemuncite si neirigate, sunt pline, se aprind zilnic si mocnesc usor in apusul soarelui, in orele in care, cei multi, se gandesc la cum sa isi imparta mancarea pe urmatoarele zile. In timp ce vedetele oteviste si canaldeiste se paruiesc suculent si porno, adevaratii oameni de cultura si cei de suflet isi vad de treaba lor, la masutele lor, nevazuti, nebagati in seama si in curand uitati. Noroc cu un TVR Cultural, cu un Garantat 100%, cu un Profesionistii. Noroc cu oamenii nevazuti. Nu propun nimic. Nu cunosc solutii. Habar nu am. Sunt si eu incolonat pentru doza zilnica. Totul imi pare un pulover tricotat mult prea strans pe corp. Vor trece multi ani pana se va desira, se va largi si il vom putea da jos de pe noi, sa ne mai prinda si pe noi soarele.
Dar tocmai pentru ca se repeta zilnic in atare obsesivitate a grotescului in fata caruia suntem cat se poate de neputinciosi, inghitim cate o pastila de indiferenta pe stomacul gol, desigur. Aceste focuri de paie de care ogoarele patriei noastre, nemuncite si neirigate, sunt pline, se aprind zilnic si mocnesc usor in apusul soarelui, in orele in care, cei multi, se gandesc la cum sa isi imparta mancarea pe urmatoarele zile. In timp ce vedetele oteviste si canaldeiste se paruiesc suculent si porno, adevaratii oameni de cultura si cei de suflet isi vad de treaba lor, la masutele lor, nevazuti, nebagati in seama si in curand uitati. Noroc cu un TVR Cultural, cu un Garantat 100%, cu un Profesionistii. Noroc cu oamenii nevazuti. Nu propun nimic. Nu cunosc solutii. Habar nu am. Sunt si eu incolonat pentru doza zilnica. Totul imi pare un pulover tricotat mult prea strans pe corp. Vor trece multi ani pana se va desira, se va largi si il vom putea da jos de pe noi, sa ne mai prinda si pe noi soarele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu